Deciderea ICCJ privind restanțele salariale

Reprezentanții Înaltei Curți de Casație și Justiție au afirmat că statul are posibilitatea să achite restanțele către judecători, care se ridică la aproximativ 1 miliard de euro, fie prin plată efectivă, fie prin emiterea unor titluri de valoare, anunță AGERPRES.

Modalități de resolutie propuse

Înalta Curte de Casație și Justiție a câștigat definitiv joi procesul pe care l-a deschis împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor privind plata unor drepturi salariale restante către magistrați, rezultate în urma majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Miza acestui proces este de aproximativ 5 miliarde de lei (1 miliard de euro). Guvernul și Ministerul de Finanțe au termen de 10 zile să pună în executare această decizie, altfel va achita penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

Contexte și critică a guvernului

‘Modalitățile de stingere a obligațiilor bugetare pe care statul le are față de terți sunt multiple. Poate să fie plata efectivă, poate să fie, spre exemplu, emiterea unor titluri de valoare în circulație, cu o scadență la un anumit moment dat. Pot să existe diferite modalități, astfel încât debitul general cu care este în dinamică, cuprinzând debitul principal și accesoriile, și vreau să vă spun că pentru situația unor debite care au vechime de 5 ani, adică ultima tranșă, conform ordonanțelor de urgență adoptate, inclusiv cea din ianuarie de Guvernul Bolojan, are accesorii față de debitul principal raportat aproape la 68%, care continuă.’ a declarat Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al ICCJ.

Execuțiunea hotărârei judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale, ci constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor, susține Alistar.

Statistici și impact social

Încontinuit, ICCJ a prezentat date despre dimensiunea litigiilor din instanțe pe drepturi salariale: total persoane în litigiu – 402.926; câștigate definitiv – 159.119, câștigate în primă instanță – 179.874, în curs de soluționare – 63.933; total dosare – 83.976, soluționate în primă instanță sau definitiv – 67.577, în curs de soluționare – 16.399. Numărul de persoane care solicită drepturi salariale pe calea hotărârilor judecătorești este de 402.926, dintre care învățământ – 171.190, informaticieni, grefieri, alte categorii personal din justiție – 45.367, cadre MAI (Poliție, Jandarmerie, ISU) – 30.919, finanțe publice, ANAF, vamă – 24.982, personal medical și sanitar – 24.171, ape, mediu, silvicultură – 15.873, administrație centrală – 14.681, administrație locală – 13.669, asistență socială și protecția copilului – 13.479, transport – 11.468, penitenciare – 8.474, magistrați – 6.817, salariați sector privat – 5.937, MApN militari și civili – 2.653, energie, minerit, utilități – 2.639, societăți de stat – altele – 2.270, salariați privat servicii și comerț – 2.020, media publică – 1.728, altele categorii – 4.589.

Peste 400.000 de persoane au dat statul în judecată pentru drepturi salariale, conform comunicat de presă difuzat joi de Instanța supremă. Guvernul și Ministerul de Finanțe au acuzat Guvernul Bolojan că a avut o conduită «ostentativă» prin neplata drepturilor salariale către judecători, contrazicționând principiul că statul nu poate recunoaște datorii prin propriile acte normative și să refuze asigurarea resurselor necesare executării acestora.

Pe de altă parte, ICCJ a reclamat existența unei «campanii de ură» declanșată de «propaganda afiliată Guvernului», care instigue populacea să considere că plata restanțelor se face în detrimentul ei. «Campania de ură declanșată imoral și iresponsabil de propaganda afiliată Guvernului instigă populația să consideră că plata restanțelor se face în detrimentul ei. În realitate obligația de plată a salariilor pentru toate categoriile de bugetari, a pensiilor pentru toate categoriile de beneficiari, a prestațiilor sociale pentru toate categoriile de beneficiari, a aieratelor pentru toate categoriile de creditori fiscali sau bugetari sunt obligații legale, iar respectarea dreptului de acces la serviciile publice garantate sunt realitățile de la care se construiește bugetul și apoi se adaugă alte cheltuieli în funcție de oportunitate, și nu invers.